Glas de îngeri în Advent

Concert de colinde în Duminica Bucuriei

Adventul este o perioadă de tainică așteptare. Dar el este și un prilej de bucurie și emoție în așteptarea Nașterii Sfinte. Nicicând creștinul nu este mai dornic de a se primeni în așteptarea Pruncului Sfânt care va schimba mentalitatea lumii și de la venirea pe lume a căruia se numără veacurile. Cel care avea să fie, încă de la Întrupare, un simbol al sărăciei, al curăției, al ascultării și un semn vădit al prezenței pământești a lui Dumnezeu.

Între Timpul de atunci și Timpul de acum s-au scurs mai mult de două milenii. Aceste timpuri ne sunt date nouă ca să ne bucurăm de Timpul care vine. Și așa cum s-a petrecut Transformarea pustiului într-o grădină de flori, așa și creștinul se transformă într-un sălaș vrednic de a-l primi pe Dumnezeu. Întărindu-ne brațele, îndreptându-ne genunchii, străbatem acest drum de convertire pentru a ne face vrednici de marea Taină a Nașterii Dumnezeiescului Fiu care avea să mântuie omenirea, să șteargă păcatul și să lumineze cărările lumii.

Dacă până acum creștinul avea senzația pustiului, cu sete, cu foame, cu arșiță și osteneală, el întrezărește acum, ca pe ceva real, oaza mântuirii sale. Jumătatea Adventului oferă certitudinea ajungerii la destinație, la ieslea unde ne așteaptă Pruncul divin care va ridica păcatul lumii. Și dacă nașterea unui prunc generează, de fiecare dată bucurie și lumină, cu atât mai mult, Nașterea lui Dumnezeu pe pământ va fi evenimentul cel mai fericit din viața noastră, ca părinți, frați, fii și discipoli ai Aceluia care a venit anume în lume pentru a ne aduce bucuria și speranța mântuirii.

Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați care adăpostește și Conventul Fraților Minori Conventuali, a decis să marcheze această jumătate a Adventului cu un concert de colinde cu care să-l întâmpine pe Isus Cristos Pruncușor, în ieslea sufletului nostru: „Vino Isuse, pe-o rază de stea / În Betleemul din inima mea”. Fiecare creștin îl așteaptă pe Isus coborâtor în iesle, în felul său. Instrumentele sufletești cu care ne pregătim pentru această solemnitate sfântă, după cum a precizat părintele predicator Cristian Pal (OFMConv.) la Liturgia Cuvântului din această Duminică a Bucuriei, sunt: răbdarea și rugăciunea, mortificarea prin post și fapte bune și chiar jertfa lucrurilor lumești în favoarea celor divine. Un timp rodnic care naște Speranța, care sporește Credința și ridică pe culmile cele mai apropiate de Dumnezeu, virtutea supremă, Iubirea creștină.

Ioan Botezătorul este sfântul, prorocul de la răscrucea celor două Testamente, într-un fel, cel care ne arată Drumul din multitudinea de căi care se intersectează, precum nodurile de cale ferată sau aeriană dinaintea privirilor noastre, în viața fiecăruia. El are Lumina. El este lumina care se micșorează, făcând loc lui Cristos: Nu sunt eu Lumina, eu sunt doar cel care arată drumul până la Cristos. Ioan Botezătorul este cel care se simte nevrednic „să-i dezlege sandaua”, călăuza care ne arată calea spre Dumnezeu în hățișul de drumuri, cărărui și poteci în care ne-am încurca pașii, în fața atâtor tentații și piedici. El ne pregătește, arătându-ne calea pocăinței, ca să-l așteptăm și să-l primim cum se cuvine pe Isus Cristos: „Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: «Avem ca tată pe Avraam!». Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat și aruncat în foc. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decît mine, și eu nu sunt vrednic să-i duc încălțămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Acela are lopata în mână, își va curăți cu desăvârșire aria, și își va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge” (Mt 3,7-12).

Prin Ioan, mai mult decât prin profeții Vechiului Legământ, aflăm pentru prima oară misiunea lui Isus care „ridică păcatul lumii”, a Mielului lui Dumnezeu care, smerit și sărac, a venit în lume într-o iesle, încălzit de răsuflarea unor animale blajine, protejat de Familia Sfântă, la lumina stelei după care s-au orientat Magii de la Răsărit, veniți să-l vadă pe Mesia. Și mai mult decât atât, Ioan Botezătorul este cel care precizează, fără putință de tăgadă, că Mielul lui Dumnezeu, Cel care vine, „ia asupra sa păcatele lumii”, conform planului lui Dumnezeu. Ba mai mult, așa cum precizează Evanghelia după Matei: „El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc” (Mt 3,12).

Pentru aceasta, se cere din partea creștinului o atitudine de convertire și de luare aminte în meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca venirea Domnului să ne găsească apți de a-l primi cum se cuvine. E necesar, în acest context, să cerem iertare și să ne albim precum zăpada, de fumul păcatului (cf. Ps. 50), ca să ne putem uni apoi vocile și inimile, pentru a-l primi pe Domnul cu cântare de bucurie și slavă. La Sfânta Liturghie, după ce și-au dăruit un semn al păcii în Duminica Bucuriei și au recitat împreună Rugăciunea Domnească, creștinii au primit cu evlavie Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie, Trupul și Sângele lui Cristos, pentru a se învrednici de Jertfa Sa mântuitoare. „Bucurați-vă în Domnul, veseliți-vă” a sunat refrenul de la Sfânta Împărtășanie, anticipând marea Sărbătoare, ca un semnal sfânt al adevăratei bucurii creștine, cea care nu se va lua de la noi, în veșnicie.

În anotimpul roadelor de bucurie și speranță, anotimpul colindelor prin excelență, de parcă s-ar fi aflat chiar în peștera din Betleem, unde s-au adunat îngeri, oameni, păstori și magi, numeroși tineri coriști au umplut dintr-o dată biserica, cu inimile doldora de iubire, vrând să aducă ofrandă Pruncului Isus vocile lor curate și tinere.


Un sfânt preludiu al acestei Bucurii Solemne a fost și recitalul de colinde „Un prunc azi se naște”, pregătit de coriștii Facultății de Arte a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, sub îndrumarea lectorului universitar dr. Cristian Dumea, dirijor al corului și preot paroh al Bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Galați.

Și deodată biserica a izbucnit într-o cântare comună de bucurie și slavă pentru Nașterea Sfântă. Programul a cuprins colinde din repertoriul national și internațional, dar și alte cântări potrivite pentru acest timp. Cunoscutul colind românesc „O, ce veste minunată” este piesa care a deschis concertul. Pe măsura ascultării colindelor, inimile creștinilor se umpleau de sfântă bucurie. „Vine seara de Crăciun”, „Un prunc azi se naște la Betleem” sunt versuri care au anunțat anticipat, prin glasul colindătorilor, faptul că Emanuel-Dumnezeu este cu noi, că în Cetatea lui David ni s-a născut Mântuitorul.

Călătoria în lumea fascinantă a colindelor s-a încheiat cu urările vesele ale colindului popular englezesc „We wish you a Marry Christmas” și ale tradiționalului cântec românesc „Mulți ani trăiască”. Aplauzele au răsplătit din plin efortul mesagerilor Nașterii Sfinte – tinerii coriști conduși de un dascăl atât de dăruit muzicii. „Colindul este bine înrădăcinat în datina creștină” a subliniat parohul Cristian Dumea. Elementul sacru și cel tradițional-magic s-au împletit în mod minunat în lumea plină de sensuri a muzicii.

Cezarina Adamescu
Duminica Bucuriei, a III-a Duminică din Advent, 2019

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *